Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

Cu copiii peste mari si tari

Citat: „Chiar si acum, la 38 de ani, daca as avea posibilitatea de a face liceul, as face liceul.” Doamna V. soseste la interviu insotita de actualul ei prieten, un barbat tanar care a ajutat-o sa treaca mai usor peste calvarul despartirii de un sot care o brutaliza. A fost casatorita cu un cetatean strain – un turc de etnie kurda –, inca din 1995. O femeie mignona, bruneta, spune ca s-a maritat pe cand avea doar 16 ani, cu dispensa; probabil ca atunci arata chiar ca un copil si, in perspectiva violentelor care au urmat, nu e greu sa te gandesti ca barbatul a ales-o pe ea cu gandul ca putea s-o controleze usor. Femeia a locuit ani de zile in Turcia si, gratie perioadei petrecute acolo, vorbeste fluent turca – potrivit spuselor sale, o vorbeste chiar mai bine decat turcii insisi. Pentru doamna V., problemele au inceput inca din prima luna de casatorie. De vina a fost alcoolul – desi sotul ei era musulman, iar religia islamica interzice expres consumul de alcool, barbatul bea mult si, in momentele respective, o supunea la violente verbale, fizice si la santaje emotionale. Ca in multe alte cazuri similare, sotul ii interzisese doamnei V. sa munceasca; pe langa impulsul barbatului de a-si controla victima, in acest caz probabil ca un rol important l-au jucat si factorii culturali ce tin de traditiile etnice kurde, precum si factorii religiosi. Abuzurile suferite in Turcia au determinat-o sa se intoarca la un moment dat in Romania, singura, pentru a incepe formalitatile de divort aici; din pacate, a aflat doar ca va fi o procedura lunga si costisitoare. Aici, in tara, si-a gasit un loc de munca mai ales pentru a se intretine si a putea sa-si permita o cartela telefonica, sa poata vorbi cu fiicele ei, ramase alaturi de tatal lor. Dupa sase luni, s-a intors in Turcia chemata de sot, care in sfarsit parea dispus sa ii acorde divortul. Cand a ajuns, a descoperit ca in apartamentul lor locuia deja o alta femeie, tot o romanca; evident, era o situatie imposibil de acceptat, asa ca si-a rugat sotul s-o trimita in alta parte, macar pana la finalizarea divortului. El a refuzat, iar ea, la randul ei, i-a spus ca nu accepta situatia. Conflictul din seara aceea s-a sfarsit prost pentru doamna V., injunghiata cu un cutit in plamanul stang de catre cealalta femeie. Sotul ei a fost cel care a scos cutitul si a dus-o la spital. A urmat o perioada de cosmar, in care fetele ei fusesera practic sechestrate de familia barbatului. Femeia a fost obligata sa-si recupereze copiii cu ajutorul justitiei turce; expresia de pe fata ei se lumineaza atunci cand povesteste cum judecatorul a ajutat-o, in urma plangerii pe care o formulase. Si-a luat fetele inapoi chiar in fata tribunalului. Din nefericire, bataile la care a fost supusa facusera deja pagube ireparabile, sub forma unui lipom de un kilogram pe bratul drept. Ca sa se opereze, fiind neasigurata, a strans cu greu bani; operatia de inlaturare a lipomului i-a afectat probabil un nerv si a lasat-o in imposibilitatea de a face munci fizice grele. Cazul doamnei V. e complicat nu numai din pricina circumstantelor sale specifice de ordin legal – o casatorie cu un cetatean strain –, ci si, mai ales, pentru ca mariajul ei s-a soldat cu cinci copii, dintre care trei minori – „din pacate”, spune ea, toti facuti cu sotul. Toate sunt fete; cele doua fiice majore si-au luat viata in propriile maini si in prezent lucreaza si se intretin singure. In 2006, doamna V. a reusit sa-si convinga sotul sa se intoarca in Romania, dupa ce afacerea lui esuase intr-un faliment usturator. In urmatorii trei ani, pana in 2009, barbatul a baut din ce in ce mai mult, iar violentele s-au intensificat. Femeia a sunat la Politie, iar ceea ce a urmat are deja un aer dureros de familiar: tot ea a fost cea care a trebuit sa plateasca oalele sparte, achitand amenda data de politisti pentru tulburarea linistii publice, din cauza plangerii vecinilor, si ei satui probabil de scandal. Plangerile ei repetate la Politie n-au avut niciun efect, spune femeia; ajutorul familiei n-ar fi avut cum sa-l primeasca, caci e din Tecuci si in Bucuresti nu avea pe nimeni. Daca ai rabdare sa asculti suficient de mult, istorisirile femeilor abuzate de soti sau de partenerii de viata ajung intr-un punct comun: o poveste care implica unul sau mai multi agenti de politie. De acolo inainte, e ca la jocurile de noroc: daca ar fi sa pariati, ar trebui sa pariati pe agresor, nu pe victima, caci sansele sunt de partea primului. Niciuna dintre femeile abuzate pe care le-am intervievat nu a putut sa identifice macar un moment in care Politia a intervenit prompt ca sa le protejeze sau ca sa le indrume (de exemplu, explicandu-le ca au la dispozitie instrumentul legal al ordinului de protectie). In absolut toate cazurile, povestea a fost aceeasi, cu variatii minime, si deznodamantul acelasi: politistii n-au miscat un pai. Ceea ce inseamna ca noi, ca societate, ca natiune chiar, avem o problema serioasa. Intr-una din zilele anterioare interviului cu doamna V., jurista Fundatiei Estuar, Elena Salculescu, a povestit cum „au mai fost situatii, chiar si in Bucuresti, in care politistii au venit la fata locului, agresorul a aruncat cutitul peste gard, in curtea vecinului, politistii au luat cutitul de acolo, a fost prins agresorul, iar lucrurile acolo au ramas, nu s-a mai specificat nimic despre cutitul respectiv”. Patru zile mai tarziu, din relatare recunoastem si personajul principal al povestii: doamna V., careia sotul i-a pus cutitul la gat intr-un Ajun de Craciun; ca detaliu, sotul a mai trebuit sa plateasca doar o amenda de 200 de lei. „Exista un nivel inalt de toleranta fata de astfel de practici”, spune psihologul Adrian Florin Socol, care ii consiliaza pe beneficiarii fundatiei Estuar. Din punctul de vedere al familiilor care trec prin astfel de situatii, e vorba si de o problema larg raspandita de mentalitate. „«Ne spalam rufele in familie» e o idee care nu ar trebui sa se refere la contexte de violenta domestica”, explica Socol; are dreptate, desigur, insa in multe cazuri exact contrariul se intampla. Din 2009, cei doi lucrau amandoi – ea ca bona si menajera, facand curatenie in scarile de bloc, pentru a-si asigura banii de care avea nevoie, iar el administrand propriul magazin de haine. Deja violentele se adunasera si plecase de acasa cu copiii; locuia in Ilfov, unde isi inchiriase ceva. Sotul i-a urmarit copiii, a aflat unde locuia, iar amenintarile – inclusiv amenintari cu moartea – au reinceput; la un moment dat, a aruncat cu pietre in geamul locuintei unde doamna V. statea cu copiii. Ca si in alte situatii, efectele abuzurilor barbatului s-au rasfrans asupra intregii familii: cele doua fiice majore au apucat sa absolve clasa a V-a, iar cele trei minore, dintre care cea mai mare are cincisprezece ani si jumatate, nu au mers mai departe de clasa a II-a. Una dintre fete, premianta la scoala, a fost la randul ei batuta de tata, acum sapte-opt ani. Acum, in sfarsit, dupa toti anii de chin petrecuti alaturi de sot, doamna V. incearca sa isi refaca viata. Divortul a avut loc in decembrie anul trecut, dupa ce a gasit numarul fundatiei pe teletext. A venit si a discutat cu reprezentantii fundatiei; spune ca ii era foarte frica sa nu isi piarda copiii, ii era teama ca nu va avea nicio sansa in fata sotului. Nu mai voia decat sa scape, sa se termine cu amenintarile. Apoi l-a cunoscut pe T., alaturi de care ar vrea sa-si faca un rost. Isi cauta amandoi de lucru si un loc unde sa stea, cu chirie. Din pacate, se confrunta cu refuzul proprietarilor, care evita sa inchirieze unei familii cu trei copii minori. T. nu isi mai poate face meseria pentru care este calificat, de vopsitor-tinichigiu auto. O problema cardiaca ii interzice sa mai inhaleze vaporii de vopsea, dar ar vrea sa lucreze ca sofer. Doamna V. ar vrea sa lucreze in comert, nu insa facand munci care sa o solicite fizic. Are totusi o calificare cautata pe piata muncii: spune ca stie turceste mai bine decat un vorbitor nativ – lucru perfect plauzibil, tinand cont ca a petrecut mai bine de doua decenii alaturi de un turc si a stat ani lungi in Turcia. Din pacate, nu are un atestat de traducator. Pe de alta parte, a absolvit opt clase, cu note bune. „Chiar si acum, la 38 de ani, daca as avea posibilitatea de a face liceul, as face liceul.”