Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

Medicul pacient

Citat: „Fundatia face lucruri foarte bune, faptul ca ajuta oameni care nu au alte posibilitati e ceva rar in societate.” Dintre toate povestile din aceasta carte, cea a domnisoarei D. e veche si dureroasa. Odata ce ai auzit-o, e greu sa-ti scoti din minte tonalitatea usor taraganata a vocii, pauzele lungi, impresia de confuzie, contrastand cu felul viu in care rememoreaza detalii din urma cu multi ani. Ce e cu adevarat, aproape organic dureros, este amestecul de speranta si resemnare care razbate din receptorul telefonului. Totul a inceput cu multi ani in urma, prin 1993, cu o depresie produsa pe cand era in anul IV la Facultatea de Medicina a Universitatii „Carol Davila” din Capitala, „poate din cauza oboselii, sau a altceva, sau poate am eu un anumit fond mostenit. Mult timp nu m-am simtit bine, apoi am urmat un tratament”. La examenul de admitere de la facultate (unul extrem de dificil, intr-o perioada in care Medicina era printre cele mai cautate specializari din Romania) a obtinut media 8,92, ultima medie fiind 8,93. A intrat totusi, cu un pic de noroc, prin eliminarea unei reguli vechi, care data de dinainte de 1990, prin care o parte dintre locuri erau rezervate, ceea ce a largit lista admisilor. Telefonul prin care era anuntata ca intrase l-a primit dupa Revolutie. Cumva, in timp ce era sub tratament, domnisoara D. a apucat sa-si termine studiile universitare si sa profeseze medicina. Primise un post de medic la un dispensar dintr-o comuna de langa Fetesti, unde a facut naveta timp de patru ani. in timpul saptamanii mai locuia in comuna, la niste rude, avea unde sa stea. Conditiile erau destul de grele, mai erau acolo doar doi medici, dar care nu lucrau cu program normal. Chiar si spitalul din oras, numit pe vremea aceea Anghel Saligny, era un loc unde „era destul de sinistru sa ajungi”, nerenovat de zeci de ani. „Apoi am zis sa-mi gasesc ceva in Bucuresti, am lucrat un an de zile, era ceva temporar, pe un an de zile, la o firma de constructii. Apoi, o perioada am mai urmat tratamente si dupa aceea m-am pensionat medical. Pe urma am avut o perioada mai buna, acum, cu noul tratament.” Schimbarea schemei de tratament pare a fi dat rezultate, astfel ca domnisoara D. a urmat un curs de IT oferit de Fundatia Estuar: „Poate reusesc sa revin la activitate. Pensionarea este temporara, cu revizuire.” insa practicarea medicinei e probabil exclusa; si-ar dori in schimb „ceva mai usor”. Domnisoara D. nu a fost niciodata casatorita. Locuieste acum cu mama ei. Tatal a decedat in urma cu aproximativ opt ani. Din fericire, cele doua femei au ramas de pe urma lui cu o mostenire destul de buna, asa au si reusit sa se descurce. Faptul ca domnisoara D. se confrunta cu o problema de sanatate mintala nu inseamna si ca este o persoana incapabila sa se descurce. Despre cursul de calificare organizat de fundatie, spune ca „poate imi va folosi in viitor, poate chiar voi avea posibilitatea de a-l folosi, daca s-ar ivi ceva. M-a ajutat si ocazia de a socializa, am putut sa discut cu cei de acolo… Fundatia face lucruri foarte bune, faptul ca ajuta oameni care nu au alte posibilitati e ceva rar in societate.” Din fericire, nu e cu totul singura; are cativa prieteni in Bucuresti, colegi, rude si prieteni cu care se vede. incearca sa se mentina activa – coase goblenuri si de cateva luni isi ocupa timpul liber traducand in fiecare zi in romana, ca exercitiu, dintr-o editie franceza a uriasului roman istoric „Petru I”, al lui Alexei Tolstoi. Franceza a studiat-o doar in scoala si, spune ea, „mai trebuie sa mai caut uneori prin dictionar ca sa inteleg”. A fost, cu siguranta, o eleva buna: fara sa fi lucrat vreodata ca traducator sau profesor, are o pronuntie corecta. „M-am apucat de o munca destul de grea; la inceput, cartea statea acolo si o mai rasfoiam, apoi nu m-am mai oprit pana pe la pagina 300 si ceva. si sunt doua volume mari! Mi-am gasit o ocupatie. Daca as fi reusit sa lucrez la o editura, cred ca ar fi fost perfect pentru mine, sa scriu sau sa redactez texte. imi povestea o prietena ca s-au organizat si cursuri pentru asa ceva si sunt programe mai complicate cu care se redacteaza” [este vorba de aplicatiile de traducere asistata de calculator, n.n.]. Cat despre medicina, „poate era prea greu pentru mine. Nu am dat examenul de rezidentiat, am incercat sa-l dau, dar erau prea multi pe loc, erau chiar primii ani cand s-a introdus si veneau foarte multi din urma. Erau foarte multi candidati si mai era si scandalul acela, cum ca multi dintre ei ar fi stiut grilele.” in prezent, boala ei este tinuta sub control cu un tratament medicamentos, „o singura injectie pe luna si imi merge bine. Am auzit ca la alte persoane tratamentul da niste reactii ciudate, pentru ca medicii ma tot supravegheaza dupa ce fac injectia, dar eu nu am avut niciodata reactii colaterale pana acum. Fac acest tratament de doi ani si ceva. Am avut o perioada in care nu am urmat tratamentul, dar am urmat recomandarea medicilor. Doamna doctor imi povestea ca mai sunt pacienti care chiar reusesc sa lucreze, sa aiba un serviciu cu acest tratament. Cam asta e povestea mea; as fi vrut sa am cu ce sa ma laud mai mult, dar…”