Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

A nu intoarce si celalalt obraz

Citat: „Am reusit sa nu mai cred ca nu pot sa fac nimic. Acum ma simt bine in pielea mea, merg la biserica, ies in lume. A trebuit sa fiu tare.” Principalii factori favorizanti ai violentei domestice nu sunt multi: cel mai adesea, acest gen de cazuri se intalneste in medii marcate de saracie, alcoolism, somaj, un nivel scazut de educatie, in familii destramate din varii motive (deces, divort, migratie in cautarea unui loc de munca in afara tarii). Pe masura ce te indepartezi de situatiile prototipice, datele problemei se schimba: frecventa violentelor fizice in cazul cuplurilor cu un nivel mai ridicat de educatie sau stare materiala este in ansamblu mai scazuta decat media. Este si cazul doamnei P. O femeie activa si sigura pe sine – lucru evident chiar si intr-o discutie telefonica –, doamna a detinut, impreuna cu sotul, o firma infiintata in 2007. „Am lucrat la Brazi ca macaragiu, aproape 20 de ani, in acelasi loc cu sotul, in cazangerie. Ne ocupam de revizii in tot combinatul petrolier”, povesteste ea. „Din pacate, la infiintarea firmei eu n-am stiut sa ma trec in acte”, nici ca asociat, nici ca administrator, spune ea. Cand au infiintat firma, cei doi au cumparat o macara, apoi, dupa o perioada, inca una. Doamna P. a lucrat pe o macara de 50 de tone, a doua ca marime din Brazi. Dupa privatizarea combinatului si externalizarea serviciilor, macaralele au revenit unei companii care initial nu a preluat tot personalul. „S-a intamplat ca unul dintre fratii mei sa decedeze in Italia si, cu banii pe care ii mai aveam, m-am dus sa-l aduc acasa. Cand m-au sunat si pe mine n-am putut sa mai vorbesc sau sa ma mai duc la munca… si n-am putut sa ma reangajez la firma respectiva.” Sotul ei bause si pana in momentul in care femeia a ajuns sa apeleze la Fundatia Estuar; „si acum face urat, doar ca eu acum abordez altfel problema, nu mai e ce-a fost”, spune doamna P. Tonul e categoric, fara echivoc; e clar ca nu-i mai ingaduie sotului s-o abuzeze. Pe de alta parte, circumstantele de ansamblu sunt diferite; cuplul detine doua locuinte, una in Ploiesti si una la tara, astfel ca s-au separat. „Nu prea imi mai pasa”, explica femeia, „stiu ca el o sa piarda oricum firma, pentru ca eu intre timp am facut niste scoli, am facut si o postliceala de contabilitate, asa ca inteleg mai multe lucruri”. Baiatul lor lucrase cu ei, dar mama lui l-a rugat sa plece de acasa dupa ce tatal incepuse sa-l loveasca; parintii au incercat atunci sa se separe, „ca sa nu ajungem la altele, ar fi fost mai rau”. S-au separat acum un an, in toamna anului trecut; doamna a ajuns la fundatie cautand pe internet informatii despre violenta in familie si a sunat. „M-as fi dus oriunde”, povesteste ea. „Mi-am dat seama ca trebuie sa fac eu ceva, nu sa astept de la altii. Parintii mei nu sunt implicati, casnicia mea nu merge bine… in octombrie implinim 30 de ani de cand suntem casatoriti.” Primele certuri au inceput din cauza banilor. „Nu stiu cum dispareau banii din firma. si acum are datorii, dar acum e treaba lui. Baiatul era angajat la firma, dar nu-i mai platea nici salariul.” Plecarea fiului, care si-a gasit un serviciu bun intr-o companie tot din domeniul petrolier, a mai detensionat situatia. „Mi-a mai ridicat moralul. stiind ca nu mai sunt intre ei m-am mai linistit un pic.” Violente in casa au fost tot timpul. Criza economica, banii tot mai putini si proasta administrare a firmei de catre sot au atarnat greu la deteriorarea situatiei, mai ales in 2011-2013, chiar si in 2014. Sotul doamnei incepuse sa bea din ce in ce mai mult – toata tuica facuta de el in gospodarie, sute de litri, dupa spusele ei. „Fugeam, ieseam afara, nu stateam sa ma bata. si asa nu era placut sa stai pe afara pana adormea el. Nu pot sa spun ca mi-a fost usor, am stat o noapte intreaga pitita, era ger. Dar anul asta i-am aratat ca nu imi mai pasa. in februarie, cand m-a lovit cu bocancii, am luat si eu un ciomag, i-am dat si eu si am chemat si Politia, pentru ca nu se mai putea. A fost prima si ultima oara pe anul asta. I-am si spus ca data viitoare s-ar putea sa o incaseze de la mine, ca sa nu mai vina copilul sa ma apere. Prefer sa mi se intample mie decat lui.” Uneori, bataile au fost extrem de violente. „S-a intamplat sa se bata in casa, a curs sange”, povesteste femeia despre un astfel de conflict dintre baiat si tatal sau. Atunci, spune ea, „sotul m-a lovit si pe mine, pentru ca eram intre ei.” Se intampla acum cativa ani, cand fiul ei era mai mic. Acum mama lui e ingrijorata ca un eventual conflict similar ar putea avea un rezultat mult mai grav. „De asta mi-e si frica acum, e baiat mare si s-ar putea sa fie mai rau.” Ca si in celelalte cazuri inventariate in aceasta carte, prezenta agentilor de politie nu a avut niciun rezultat concret pentru victima; dupa spusele doamnei P. (care rade pe infundate la telefon), s-au marginit doar sa constate existenta unui cucui in fruntea sotului. „El stie sa dea, pe mine ma lovise in plex si nu se vedea; m-am mai dus eu sa-mi scot certificat medico-legal, dar la plamani nu se vede asa usor, nici la ficat.” Prima tentativa de a divorta a fost facuta de ea, acum doi ani. A inceput cu o mediere la care sotul nu s-a prezentat. „Acum nu am bani, nu-mi permit. incerc acum sa plec in strainatate sa muncesc, pentru ca aici, cu tot ce castig nu pot sa zic ca o sa ies din iarna bine si nu pot sa stau nici in spinarea copilului.” Cu firma, spune doamna, probabil nu se mai poate face nimic, datoriile sunt prea mari (exista inclusiv sume datorate catre stat). Doamna P. s-a adresat fundatiei pentru a vorbi cu cineva, pentru consiliere psihologica. A urmat si un curs, de lucrator comercial. Amintindu-si despre momentele in care le-a povestit calvarul ei reprezentantilor fundatiei, incepe sa planga incet la telefon. „Asta m-a ajutat sa inteleg unele lucruri, si relatia cu parintii… Am reusit sa ma detasez, sa nu mai cred ca nu pot sa fac nimic. Am lucrat cu el 20 de ani. imi spunea ca el m-a facut macaragiu; da, dar autorizatia n-o sa mi-o ia nimeni, niciodata, doar daca fac eu vreo prostie! si in timpul ala, chiar daca faceam vreo prostie, tot eu raspundeam, nu el!” Sfaturile primite au avut, fara indoiala, efect. „Acum nu as mai sta sa dea in mine. Cand m-a lovit cu bocancul m-a luat pe nepregatite. Dar i-am spus ca data viitoare il fac praf! Chestia asta cred ca l-a speriat, ca si faptul ca am vorbit, am spus in jurul meu ce se intampla.” Adeseori, un mod de a te apara de un partener violent este pur si simplu sa vorbesti despre asta cu alte persoane, vecini, prieteni, cunostinte, oricine care ar putea eventual sa dea o mana de ajutor. „Persoanele care comit astfel de abuzuri isi modifica atitudinea cand stiu ca victima a apelat la ajutor”, explica psihologul Adrian Florin Socol. „E vorba de un soi de precautie, de teama.” Acum, in sfarsit, doamna P. pare sa fi ajuns la un echilibru interior, primul pas catre recladirea unei noi vieti, departe de abuzurile conjugale. „Acum ma simt bine in pielea mea, merg la biserica, ies in lume. A trebuit sa fiu tare, pentru ca nu aveam incotro.”