Acest site este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 - Investeşte în oameni!

Alege Demnitatea

Vreau să "evadez" dar nu am putere

on Joi, 23 Iulie 2015. Posted in Povestea Ta

Buna seara. Mi-am făcut mare curaj să îmi scriu povestea pe care o traiesc și am nevoie de un sfat. Este destul de complexă dar voi evidenția doar ce este mai important și la subiect. Sunt o mamă de 27 de ani cu o fetita minunată de 10 luni,care nu știe încotro s-o apuce. Sunt impreuna cu sotul meu de 10 ani,din care 6 ani jumate suntem casatoriti legal,dar totodată suntem în divorț de 6 luni. În toti anii aceștia de căsnicie am avut multe urcușuri și coborâșuri,certuri,despărțiri,împăcări până ne-am hotărât la un moment dat să ștergem tot cu buretele și să o luăm de la zero. Totul bine și frumos,ne-am propus să facem și un bebe pt ca ne doream foarte mult și după multe încercări a venit vestea cea mare. La început toată lumea fericită, bucuroasă, numai urări de bine,etc.... Eiii și de aici începe coșmarul. După 3 luni de sarcina, iubitul meu soț a luat-o pe o altă cale.Începuse să se indragosteasca de sora unei prietene comune,plus de asta Începuse rău și cu bautura. Eu am observat după un scurt timp ca el se schimbase în comportament și nu-l mai interesa casă și familia deloc,m-am hotărât să îl controlez să văd unde e problema. După lungi căutări mi-am dat seamă ca el(30de ani)avea o relație cu acea fata(18 ani). El bineînțeles ca mereu nega acest lucru și îmi spunea ca eu sunt nebuna și îmi imaginez totul. Timpul trecea,burtica creștea și indiferența lui cu care mă trata era insuportabilă, nu-i pasă deloc de noi. Eu sufeream în sinea mea de respingerea lui. La un moment dat nu mai suportam situația și m-am hotărât să stăm în camere separate,aveam 5 luni de sarcina,oricum pe el nu-l interesa ca doarme singur,mai mult își permitea să vb în liniște cu amantă lui în dormitor. De multe ori l-am surprins ca vb cu respectivă dar mereu veșnicul răspuns ca era un prieten,nimeni altcineva. Începuse să lipsească noaptea de acasă,venea beat etc. Pe zi ce trecea ne îndepărtăm mai mult și deveneam ca doi străini în casă. Fiecare făcea ce vroia,fără obligații,fără explicații fără nimic. Au mai trecut încă 3 luni,iar noi tot așa eram. Dar intr-o dimineata, el trebuia să se ducă la serviciu,și când colo își luase liber în ziua aceea și pleacă pe la 7 jumatate de acasa. Eu nu știam unde se duce pt ca nu vorbea cu mine,dar eu am bănuit și după 2 ore,m-am dus după el. L-am găsit acasă la amantă lui,amândoi în pat se uitau porumbei la un film și mâncau seminte. Specific ca respectivă sta în afară orașului la 20 de km,la țară,și eu nu știam exact unde dar știam cum se numește satul. Am cautat-o întrebând vecini pe stradă și am gasit-o bineînțeles. Să revin la momentul când i-am găsit pe amândoi în pat,când m-au văzut au înlemnit,iar dragul meu soț mi-a spus doar atât "ce cauți tu aici,cum ai intrat? În fine a urmat un scandal monstru atât în casă cât și pe stradă,era o căldură infernala afară,în august fiind,eu în 8 luni de sarcini,deci un tablou de ceea mai mare frumusețea. Ne-am certat,ne-am înjosit reciproc,a reușit să îmi dea și o palma ca să fie tot tacâmul, am ripostat și eu la fel de nervi, intr-un final am reușit să plec de acolo,el a rămas cu mândră lui. După vreo 3 ore ajunge și el acasă. Atunci i-am cerut să părăsească domiciliu, unde stăteam cu chirie,bineînțeles ca nu a vrut și am fost eu nevoita să plec. Am plecat intr-o altă chirie, ca nu aveam în altă parte unde să mă duc. De atunci s-a rupt totul. Eu mi-am văzut de treabă mea ,el la fel...după o lună am născut,el normal ca nu s-a omorât să vină nici la spital să recunoască copilul. Între timp el a plecat în Germania la muncă alături de tatăl meu,și eu începusem să caut " consolare" în altă parte. Mă regăsisem pe facebook cu un fost iubit in urma cu 8 ani. Toate bune și frumoase la început,mi se pare totul rup din rai,cand defapt eram în groapa care se adâncea din ce în ce mai mult. Recunosc ca a fost omul potrivit în momentul potrivit la vremea aceea,mă "salvase" din visul urât in care traiam, prin felul lui de a fii,vb frumos,îmi acorda foarte multă atenție, m-a susținut moral,chiar dacă nu era lângă mine pt ca și el tot așa muncea în Germania. Vb la tel,ne vedeam pe skype,etc.după ce am născut fetita,viață mea s-a schimbat radical,mă dedicam ei în totalitate,era lumină ochilor mei,m-a făcut să uit de toată suferința mea. Timpul zbura,ea creștea,relatia mea cu respectivul lua amploare,după aproape 5 luni a venit și el acasa în concediu de crăciun,toate parcă erau ca în filmele de dragoste.Eram fericiți și ne iubeam mult. Începusem să ne facem planuri pt viitor împreună,credeam cu toată inimă ca el este bărbatul care îl vreau lângă mine mereu,mă susținea moral dar și financiar,era singură mea sursă de venit,se atașase foarte mult și de fetiță mea,pe zi ce trecea îl iubeam mai mult. Ajunsesem să mă mut din orașul în care stăteam,la dorință lui în București unde stătea el. Eu am ramas cu cea mica acasa in Bucuresti iar el s-a intors la munca in Germania.De aici a început și al doilea coșmar al meu.Din bărbatul șarmant și drăgăstos a devenit o brută fără scrupule. Mă făcut în așa fel să devin dependenta de el,sa-l iubesc la nebunie,profitând astfel să mă facă "prizonieră" lui. La momentul actual sunt disperată. Nu am voie să fac nimic din ceea ce îmi doresc fără acordul lui,nu am voie să mă îndepărtez de casă mai mult de max 3 km,durata să nu depășească o ora,cât mai puține ieșiri din casă,sau chiar deloc dacă se poate,mă suna extrem de des la tel să vadă ce fac și cu cine sunt,de preferat sa-i răspund din prima ca altfel ia foc. Cu fetiță am voie numai în față blocului sau în parc la 10 min de casă dar numai cu acordul lui și în timpul asta vb la tel sau ne vedem pe skype cât stau afara. A reușit până și faptul să mă îndepărtez de toată familia și prieteni.nu am voie să vb cu ei,și în caz de vb el trebuie să fie de față. Îmi contorizează chiar și timpul cât trebuie să stau la masa,să dorm să am grijă de fetiță. Dacă nu fac ca el se supăra cumplit și vb ff.urat, mă face în toate felurile,mă amenința când vine acasa mă călca în picioare dacă mai fac ceva contra lui. Nu am voie să mă machez,port haine cât mă largi și să acopere pielea cât mai mult. Mă acuza mereu de infidelitate,orice fac nu este bine,nu am voie la drept de apel sub nicio formă,mă face în așa fel să mă consider vinovată de toate. Dacă e supărat spune ca eu i-am provocat starea asta. Va jur ca îmi este frică să mai ies din casă numai să nu mă mai cert cu el. Evit orice ce lucru minor numai să fie bine și tot nu-i mulțumit. Mă controlează psihic,nu mai pot. Din cauza lui,ca dorește să stea non stop de vorbă cu mine îmi neglijez și fetiță câteodată,cu teamă ca iar îmi "scoate" ochii ca nu am timp să vb cu el. Listă continuă la infinit,sunt mult mai multe. Mă simt urmarita la tot pasul.Va rog vreau un sfat ce să fac. De iubit îl iubesc și nu aș vrea să rup relația dar nici așa nu mai pot sta. Se va schimba oare pe parcurs??? Sunt singură,am renunțat la tot pt el,chiar și la părinți mei,și ei sunt foarte supărați pe mine,nu mai îndrăznesc să le cer ajutorul. Cum fac să ies din încătușarea asta care mă usucă din picioare???.aștept un sfat va rog mult de tot. Va mulțumesc din suflet dacă ăți citit povestea mea.