Încă un secret

Tatăl meu nu m-a lovit niciodată. Mă certa deseori, mă pedepsea, dar nu mă lovea. Îl mai altoia pe frate-miu. Spunea că e prea puternic să mă lovească. Ar fi putut să mă rănească. Ieri, pentru prima dată în viață, am aflat ce înseamnă să fii atacat și rănit fizic. Am mai avut parte de ciocniri cu frate-miu, cu maică-mea, cu vreun coleg pe la școală (toate când eram copil). Dar, din adolescență și până acum, nu am fost lovită. Să încep cu începutul. În urmă cu doi ani am fost grav insultată de către sora prietenului meu, în timp ce ne întorceam cu toții de la pàrinții lor, din Târgu-Jiu (eu fiind șoferița). Mi s-au spus lucruri urâte, nefirești, de neacceptat și, așa, aiurea-n tramvai, fără să o stârnesc în vreun fel. Prietenul meu i-a spus să înceteze, însă tot drumul a fost mofluz tot pe mine (în timp ce eu i-am adus pe amândoi cu mașina acasã, pe viscol). De atunci, vreme de 4 ani, ne-am evitat. Eu am așteptat scuze, crezând că a avut o rătăcire de moment, scuze care nu au venit niciodată. Relația cu frate-său a decurs normal, îl sună mereu, vorbesc diverse, îi cere ajutorul (cum e normal, dar ca și cum eu nu aș exista, iar episodul acela ar fi încă valabil). După 4 ani mi s-a pus pata. I-am trimis un sms în care i-am spus că, dacă tot nu și-a cerut scuze, poate să se ducă naibii. (Eu, atunci, în mașină, nu i-am răspuns în niciun fel. Cred că eram prea șocată.) O lună de zile după sms nu s-a întâmplat nimic. Nu mi-a răspuns. A continuat sa vorbeasca cu frate-sãu ca de obicei. Eu, luată cu treburile mele, aproape că am și uitat. În schimb, ieri pe la prânz, se întoarce prietenul meu (cu care locuiesc de 9 ani) nervos, roșu, vorbindu-mi scrâșnit. M-a întrebat ce mesaj i-am dat, m-a înjurat oribil și a venit spre mine. Speriată, i-am spus să nu mă atingă. S-a îndepărtat un pas, m-a înjurat din nou, m-a înșfăcat de brațul drept cu o mână și de păr cu cealaltă și, cu o putere înfricoșãtoare, a început să mă zgâlțâie într-o parte și alta, încât, lucidă, aveam impresia că o să-mi rupă gâtul. Apoi, trăgându-mă de păr, m-a târât în altă cameră și mi-a dat vânt. Colțul măsuței de cafea mi s-a înfipt în gambă, lăsându-mi o tăietură. Apoi, m-a lăsat în pace, mormăind că eu l-am adus în stare de așa ceva.