Mama si bunica îndurerata

Sunt o bunica de 64 de ani bolnava sufletește si trupește. Mi-am pierdut fica cu 6 ani in urma, nu va spun durerea cit este de mare, numai o mama poate înțelege sau cineva care a trecut ca si mine prin asemenea tragedie. O alta durere este ca plecind in lume sa ajut cit de cit nepoatele, ele raminind in tara la bunica paterna au o viață de coșmar , tatăl plecat in Anglia nu- l prea interesează viață copiilor.Va întreb in locul meu ce ați face? Ca eu tare sunt bulversata. Aici cîștig cit de cit niste bănuți sa ajut cu cele necesare la școală si alte nevoi, pe de alta parte nu mai pot de dorul lor si mai mult recit atît viață grea pe care o au, bunici fiind alcoolici. Daca ma duc acasă nu ne ajung bani de trăit, pentru mincare, taxe si toate nevoile zilnice, nu putem avea o viață decenta, mai ales ca copii învăța foarte bine, dar au ne voie de ajutor psihic si moral. Copiii sunt tare atașați de mine, pling de dorul meu, eu pling aici. Nu stiu pina la urma ce se va alege de noi ca oricum eu nu mai pot sta mult aici ca sunt bolnava cu inima, stomacu, ficatu , acum trebuie sa mai fac in luna iunie un alt control la sin ca sunt probleme si uite așa, năcazurile si stresu ne omoară încet si sigur. Probleme mai sunt, dar ma opresc aici ca nu mai pot scrie de plîns.Cu tot respectul Elena.