Doamna R. face parte din categoria, relativ fericita, a persoanelor care au depasit dificultatile de familie. Sustine, fara rezerve, ca povestea ei a avut, cel putin pana acum, un final fericit. „Probleme foarte mari nu au fost niciodata”, spune ea. Singura exceptie – motivul pentru care a ajuns sa lucreze cu Fundatia Estuar –, au fost, „ca in fiecare familie, neintelegerile din cauza banilor. Eu nu aveam serviciu, intre timp am gasit un loc de munca. Sotul era gelos – nu intelegea ce fac toata ziua acasa, ce inseamna treburile gospodaresti, statul cu copilul si asa mai departe. Acum, ca mi-am mai gasit de munca, lucrurile s-au mai linistit, stie care-mi e programul, stie ca sunt la munca, veniturile s-au mai marit si nu mai sunt asa probleme majore… Viata noastra merge pe un fagas mai bun.” Despre problemele de familie, doamna R. vorbeste cu discretie, ca si cum ar vrea sa uite cat mai repede de perioada respectiva. E evidenta graba cu care isi doreste sa expedieze subiectul. „Ca in viata oricui, in primul rand trebuia sa ne asiguram traiul cu toate cele necesare si era o problema, pentru ca sotul meu nu castiga asa de mult si trebuia sa tinem cont de asta la fiecare lucru pe care trebuia sa-l achizitionam. El are un loc de munca, dar e un serviciu cu salariul minim pe economie si venitul nu ne ajungea decat in mica masura, nu cat ar fi trebuit.” si el a incercat sa isi caute de munca, dar nu a gasit inca, in ciuda unor promisiuni; a preferat sa nu riste si sa ramana la actualul loc de munca, unde cel putin isi primeste salariul la timp, fara intarzieri, cum a auzit de alte locuri. in perioada aceea dificila, doamna R. nu lucra. Povara intretinerii unei gospodarii cu un singur salariu, si acela minim, trebuie sa fi apasat greu asupra relatiei dintre cei doi soti. „intre timp am gasit un loc de munca, nu in comert, cum ma asteptam, dar mi-am depus CV-ul, poate gasesc totusi ceva mai bun, deocamdata lucrez la o croitorie. Am intalnit o persoana care mi-a spus ca acolo unde lucrez acum se fac angajari pentru oameni fara experienta, pe care ii instruiesc ei, si m-am dus pur si simplu. Acum sunt deocamdata in faza de invatare. Din moment ce nu m-au trimis acasa, cred ca ma descurc.” in general, una dintre sursele majore ale neintelegerilor din familie este saracia; nu este o intamplare ca zonele rurale sarace din sudul si estul Romaniei sunt profund marcate de violenta domestica, devenita in aceste regiuni un flagel. Iar atunci cand la saracie se adauga dezechilibrul dintre rolurile celor doi soti, asadar, atunci cand unul dintre ei – de cele mai multe ori barbatul – este singurul care aduce bani in casa, amestecul capata un potential exploziv. Doamna R. s-a indreptat spre ajutorul oferit de Fundatia Estuar la recomandarea unei prietene. „Mi-am zis ca facand o calificare am mai multe sanse sa ma angajez. Asa, fara niciuna, daca iti depui un CV ce treci la calificare profesionala? Acum sa vedem unde pot sa gasesc un salariu acceptabil, daca eventual se iveste ceva. Entuziasmul doamnei R. e de inteles; are 28 de ani, un copil de patru ani, si acesta este primul ei loc de munca; fireste, acum in familia sa lucrurile stau un pic altfel, cel putin rolurile si responsabilitatile par fi ceva mai egal impartite. Nerezolvata e inca problema locativa; familia locuieste deocamdata la o cunostinta, care nu le cere chirie. „Probabil pe viitor, cine stie… Momentan, daca nu platim chirie si ne mai accepta, am zis sa stam pe loc sa vedem cum evolueaza situatia cu bancile. Oricum, la salariul pe care il castigam nu ne dadea nimeni un credit.” Consilierea psihologica oferita de fundatie a ajutat-o sa depaseasca momentul delicat din trecut. „Am discutat cu ei, mi s-au mai explicat unele lucruri, am spus si eu unele chestii, despre ce probleme aveam. Nu poti discuta cu oricine, cu vecini sau cu prieteni; asa, fiind persoane care nu ma cunosteau, eram sigura ca o sa-mi dea un sfat real.” Primul contact cu victimele abuzurilor este foarte important, spune psihologul Adrian Florin Socol. „La centru [biroul din Bucuresti al Fundatiei Estuar, n.n], noi recunoastem si validam in primul rand efortul facut de aceste persoane de a ajunge aici, pentru ca a merge la un psiholog este un act de curaj.” Efectul discutiilor, recunoaste doamna R., a fost benefic. „Am incercat sa fiu si eu mai calma, sa nu ma enervez in discutiile cu sotul, sa incerc sa vad problemele si din alt punct de vedere, nu asa cum le vedeam numai eu. Unele lucruri s-au mai rezolvat. Acum suntem chiar OK. Deocamdata sunt chiar multumita de viata pe care o am acum, fata de cum era inainte.” Nici in trecut lucrurile nu ajunsesera prea departe. „Nu ne certam chiar in fiecare zi, dar aveam cate o mica neintelegere, poate, o data pe saptamana, nu erau chiar discutii foarte aprinse. Nu s-a ajuns la violente, ne-am certat «la obiect», nu cu jigniri.”