Citat: „Toata dragostea pe care o aveam eu in suflet am pus-o in baiatul meu. Mi-am zis ca trebuie sa lupt pentru copil.” Mariana e o femeie inca foarte frumoasa. Ca si Carmen, spune ca in momentul in care a apelat la ajutorul fundatiei ajunsese la capatul puterilor. Apoi, spune ea, „am reusit s-o iau de la capat. Nu aveam alta solutie, nu aveam cale de iesire. Dar daca nu exista centrul sa ma scoata de acolo, eu nu mai eram.” Mariana a fost casatorita timp de 25 de ani cu sotul ei, cu care are doi copii, un baiat si o fata; acum cei doi sunt separati. „A fost vorba de gelozie, de isterie, de orgoliu, sa nu fac eu mai mult decat el, de invidie, invidie pe toata lumea. Nu cred ca mai era vreun lucru care sa ne tina impreuna.” „Cand ne-am separat, avea pretentia sa il intretin, si pe el, si pe copil. Dar nu asta era problema, problema era ca eu nu puteam sa rezist sa stau in casa cu un om, sa fac o oala de ciorba si sa nu stam impreuna. E insuportabil sa traiesti cu un om in casa si sa mananci separat.” Cei doi s-au separat cam de un an de zile, „dar s-a agravat situatia cam la vreo cinci ani dupa ce am nascut baiatul”, prin 2006. „Era gelos si inainte, mancam bataie, am fracturi, am fost batuta si cu biciul, si cu lantul, am trecut toate peste astea. Agresiunile mult mai grave au inceput acum sapte-opt ani, la fel si isteriile. In momentul in care nu obtinea ce voia, tipa, urla, tabara pe mine si ma batea.” Ingredientul aproape obligatoriu al acestor cazuri, alcoolismul, a fost, desigur, prezent: „Bea, da. Nu e alcoolic, dar bea zi de zi. Inainte sa se nasca baiatul, cand fata mea avea zece ani, am mers la Oraselul Copiilor cu o familie de prieteni care aveau si ei un copil. A fost frumos, am mers la o terasa… Ne-am intors acasa si in momentul in care a intrat pe usa a avut un episod de gelozie. A tabarat pe mine cu pumnii si picioarele, am cazut, m-a luat de par, m-a tarat asa pana afara. Bineinteles, am incercat sa ma ridic, dar n-am putut. M-a tarat de par pana in gradina, unde aveam un pom si acolo era un lant gros, de tractor. Mi-a pus lantul ala de gat, m-a tras in sus si mi-a zis «te omor, nu vreau sa mai traiesti». Bineinteles, cum se intampla cand vezi moartea cu ochii, l-am implorat – «potoleste-te, gandeste-te, avem un copil…» N-a vrut cu niciun chip, era turbat, era si baut… Am avut noroc ca atunci l-a strigat cineva la poarta – nici pana in ziua de azi nu stiu cine a fost – si mi-a spus «hai ca ai scapat de data asta, ma intorc imediat». Cand s-a intors nu m-a mai gasit, ca am rupt-o la fuga asa cum eram, cu hainele rupte pe mine, fara nimic in picioare. Am ocolit prin gradina, pe camp, nu stiu cati kilometri, si am ajuns la mama mea, care locuia tot in sat.” Mariana a stat in acea perioada la unchiul ei. „Dupa o saptamana a venit dupa mine, cu barba mare, ca si cum ar fi purtat doliu pentru ca ii parea rau de ce s-a intamplat. A stat cu unchiul meu pana la doua noaptea sa ma roage sa ma impac cu el, si ne-am impacat pentru ca a promis ca se schimba. Nu era prima oara ca se intampla asa ceva. Bineinteles ca n-a trecut nici o saptamana ca am luat-o de la capat – nu cu batai, ci cu certuri, discutii. Asta se intampla acum 13 ani. Conceptia, in sat, era ca femeia trebuia sa stea langa barbat ca altfel se face de ras, ca e la tara si lumea rade. N-aveam cum sa plec, aveam si copilul, am ramas acolo.” Cazurile precum cel al Marianei mai au in comun un element: lipsa unui sprijin din partea familiei apropiate. „Care familie?”, se intreaba, retoric, femeia. „In primul rand mama era singura, nu voiam sa ii spun si eu problemele mele. Nu avea bani, mai aveam doi frati pe care ii intretinea ea, lucra doar momentan, undeva la un cimitir, ii gasise cineva de munca, nu puteam s-o mai incarc si eu cu problemele mele. Am preferat sa stau acolo si sa astept ca el sa se schimbe. Bineinteles, eu ii explicam tot timpul, incercam sa-mi impun si eu punctul de vedere cand il vedeam mai calm, mai linistit, dar nu aveai cu cine. In momentul in care bea sau era gelos imi arunca lucrurile in foc. Eu sunt o fire mai cocheta, asta e stilul meu, de cand m-am maritat cu el. Imi cumparam altele, eu nu pot sa ma schimb, eu asta sunt.” (In ciuda varstei – are 41 de ani, pe care nu-i arata –, Mariana este inca o femeie foarte frumoasa, inalta si cu umeri sculpturali.) „Cand eram cu el, ajunsesem sa lucrez la solar – aveam rasaduri de rosii – munceam si intram in casa, asta era programul. Nu mai stiam sa spun nici buna ziua.” Apoi parintii ei s-au prapadit, la un an diferenta unul dupa altul. „Simteam nevoia sa umplu golul ala, sa mai am pe cineva, si am facut baiatul. Si toata dragostea pe care o aveam eu in suflet am pus-o in copilul asta. Mi-am zis ca trebuie sa lupt pentru copil si am incercat sa plec de acasa. El trecea printr-o perioada in care nu ma suporta, trebuia sa stam separati. Am prins momentul si am facut niste cursuri. Atunci am inceput sa ies in lume.” Ceea ce urmeaza vine ca o surpriza: „Am facut un curs de antreprenoriat, organizat de Fortele de munca, intr-o toamna, si in primavara am facut unul de frizer. Mi s-a deschis pofta de cursuri si mi-am zis sa fac si un curs de coafor, cel de frizerie nu prea imi placea, nu-mi place sa tund baieti. Am platit eu 1.200 de lei, castigati muncind, faceam curatenie la oameni. Am strans leu cu leu si am facut cursul de coafor.” Agresorii de tipul fostului sot al Marianei au trasaturi de personalitate aparte – sunt dominatori, obsedati de control, detesta orice forma de independenta a femeii. „Mi-a zis «iti fac coafor acasa, numai sa nu te duci in oras». Bineinteles ca m-am angajat coafeza in oras, dar nu am stat decat o saptamana. A venit dupa mine si mi-a zis ca face scandal acolo daca nu vin acasa. Am lucrat o luna de zile acasa, am lucrat pentru vecini, dupa care si-a deschis o vecina frizeria ei si nu am mai continuat. Am mai facut apoi cursuri de informatica, care ma ajuta acum foarte mult la serviciul pe care il am. Cu ajutorul centrului [Fundatia Estuar, n.n.], am intrat la o agentie de turism, unde ma ocup de evenimente pentru firme. Cred ca vreo trei luni de zile am facut cursuri, cate doua pe an. Eram studioasa, la un moment dat voiam sa invat engleza. Am incercat sa invat italiana, apoi putina spaniola. In timpul asta el nu stia, de cele mai multe ori. Daca i-as fi spus ca imi caut de lucru sau ca sunt la curs as fi avut scandal. Mi-am deschis magazinul meu intre timp, cu mancare si sucuri, cu ajutorul cursului de antreprenoriat. Am lucrat sase ani de zile. Magazinul era in incinta unei scoli. Eram tot timpul cu baiatul dupa mine; dupa ce am terminat cu cursurile baiatul a intrat in clasa I si atunci am inceput si eu primul job, in scoala; unde era el eram si eu. Dupa ce a terminat clasa a IV-a m-am mutat cu el la liceu si am stat si acolo inca doi ani, deci cu totul sase ani am avut magazin. In timpul asta am putut sa-mi rezolv si alte probleme, in sensul ca eram la scoala si puteam sa fac si alte cursuri care se faceau acolo, in liceu. Ultima oara cand ne-am despartit l-am bagat si pe el [pe fostul sot, n.n] la un curs de ospatar. Nu voia si nu s-a prezentat. El lucreaza acasa, in gospodarie, de 25 de ani, nu a avut serviciu niciodata. Face bani, castiga bine cu animalele, cu gradina… Sincer, e cam analfabet, nu stie sa citeasca, nu a fost nici educat. Cred ca nu are decat trei clase, scrie si citeste mai greu. Cred ca i-a fost frica sa ajunga in fata examenului, pentru ca ii e greu sa citeasca.” Pe parcurs, Mariana a profitat de ocazie si si-a luat permisul de conducere. „S-a intamplat in momentul in care a simtit ca ma pierde. Mi-a promis ca daca stau cu el ma lasa sa-mi iau permisul de conducere si-mi ia si masina; stia ca asta fusese dorinta mea cea mai mare de cand ma luase. Mi-a luat masina, apoi am inceput cu gradina, cu piata; am muncit din prima zi de cand am nascut. Problemele mai grave au inceput de cand am avut firma; aveam masina mea, lucram, firma avea tot ce trebuie, casa de marcat… El era invidios pe mine: «De ce poti tu sa faci mai mult decat mine? Tu trebuie sa stai acasa.» Eu trebuia sa intretin toata casa, iar el sa munceasca la animale. Ne-am despartit de multe ori. Cand copiii erau cu mine trebuia sa stau cu ei; pana cand a implinit zece ani, a trebuit sa stau cu fata, de exemplu. Cand am ramas insarcinata cu baiatul (si bineinteles ca m-a batut) nu am putut sa ma angajez nicaieri, nu te angajeaza nimeni gravida. Nu puteam sa le ofer copiilor stabilitate, nici siguranta. Acolo unde era scoala trebuia sa stau si eu, sa platesc spatiul si sa ne si intretinem; n-as fi putut sa fac singura asta. Asa ca am stat si am suportat certuri si batai; mi-am dat seama ca daca vreau sa scap din inchisoarea asta trebuie sa fac ceva. Timp de doi ani de zile am strans leu pe leu ca sa pot sa plec, sa am pentru o perioada scurta bani pana ma angajez, pana pun baiatul pe picioare, eventual la o scoala cu program prelungit, ca sa pot sa ma intretin si sa platesc si chiria. Am strans bani cat am putut, ca el imi spunea ca daca stau cu el trebuie sa platesc curentul si ma dadea afara din casa; eu nu mai puteam sa traiesc cu el in casa decat daca plateam, stateam cu chirie in casa mea. Trebuia sa-i platesc 3.000 de lei gazele iarna, era scump, si chiar am platit 3.000 de lei. Si dupa ce am platit mi-a spus ca trebuie sa stau in frig, chiar daca platisem, pentru ca asa voia el. Si am stat, si eu, si baiatul, in frig; avea zece ani atunci. N-am inteles niciodata de ce a facut chestia asta.” Ca sa-si ia din nou masina, Mariana a strans bani, s-a imprumutat si a reusit s-o plateasca ulterior; cea pe care i-o cumparase sotul tot el i-a luat-o inapoi. „Intre timp, asta-toamna am gasit centrul pe Facebook, cu cazuri care se intamplasera. Mi-am zis sa sun si am sunat. Copilul meu nu mai vrea sa stea cu mine, e manipulat de el. Pe mine baiatul meu nu ma mai suna. Ma uraste pentru ca am adus Politia peste taica-su, pentru ca i-am facut rau lui taica-su. Trebuie sa ma impac cu el, altfel nu mai vorbeste niciodata cu mine. I-am spus ca nu se mai poate, dar ca noi o sa fim tot timpul aproape de el, sa-l ajutam, insa nu vrea sa accepte. El stie ca trebuie sa fiu acolo, cu el. I-am spus «atunci macar suna-ma, intreaba-ma ce fac, sa stiu si eu ce faci, daca esti bine». M-a sunat dupa ce il cautasem o saptamana prin prieteni, prin fiica mea, pentru ca nu-mi raspundea la telefon, si mi-a raspuns «de ce ma mai suni? Nu ti-am zis ca te sun o data pe saptamana, ca sa stiu daca traiesti?» In momentul ala mi-am spus ca daca baiatul meu, pe care l-am crescut si pentru care am suferit, a ajuns sa spuna asta, eu nu mai am copil de acum inainte. Asta am simtit in momentul ala. Cand am venit aici, la centru, am avut nevoie de consiliere, am cautat ceva sa nu stau inchisa, izolata, si am tot plecat sa-mi caut de munca, mi-am platit cursuri la un centru, continuu niste cursuri deja incepute… Mi-a fost greu, a fost un chin pentru mine faptul ca nu vorbeam cu baiatul, plangeam seara de seara, nu puteam sa ma concentrez la munca. La agentia de turism sper sa mearga bine; e un job flexibil, oamenii sunt foarte comunicativi si intelegatori si e un job care te scoate in lume. Iar eu n-am vazut lumea, n-am putut sa plec in alta parte. Vreau un job si o casa numai a mea, si copilul sa vina langa mine in momentul in care am casa mea.”